Liniștea adâncă iar suspină
după un salut de dimineață
și sub bolta cerului senină
multe suflete se-ntorc la viață.
Numai tu te-ai dus spre întuneric
sau spre o lumină neștiută
iar la poarta lumii eu aștept himeric
să te-ntorci la viața asta slută.
Nu e zi în care să nu fii
pas la pas în gândurile mele
iar durerea traiului ce-l știi
se răsfrange-amarnic printre ele.
Nu mai sunt femeia visătoare
și nici una slobodă din fire,
s-a dus anotimpul pentru care
mai cântam romanțe de iubire.
Voi venii și eu în pag de iarnă
când afară ninge ca-n povești,
și în drum din ceruri o să cearnă
o lumină blândă spre casa unde ești.
elena habasescu 3 nov. 2015
No comments:
Post a Comment