Se lasă bruma
E frig și bruma este groasă
Pe case ,iarbă și pe flori,
Mi-e tare greu să plec de-acasă
Ca altă dată până-n zori.
Tu mă-nsoțeai oriunde aș fi mers
Deși mai tremurai de frig,
Aceste amintiri nu mi le-am șters
Și-n zorii zilei azi te strig.
Dar nu m-auzi și iar se lasă bruma
Pe mâini , pe ochi ,pe chipu-nbatrânit,
Am înțeles că viața este una
Și cum să-ntorc -napoi ce am trăit ?
Mai e puțin și vine înserarea
Și noaptea lungă pentru veșnicie,
Un DAR ce îl avem este uitarea
Iar dincolo de ea ce o să fie?
Este târziu și toate-s ofilite,
Ce înger o să poată învia
Vre-o bucurie-n suflete cernite
Și viața de la capăt să o ia ?
No comments:
Post a Comment