Au înflorit bujorii Au înflorit bujorii şi luna mai se duce, Se leagănă frunzişul în adieri de vînt, În sufletul meu ninge, adorm intr-o răscruce Să te visez măcar că eşti iar pe pămînt . Eu te aştept cu pîine în zori şi-n pragul serii Şi- atîtea am să-ţi spun de vei veni-napoi, Deschide doamne poarta spre lumea învierii Cei dragi să se întoarcă odată printre noi. Au înflorit bujorii şi numele ţi-l strig Prin orice colţ de casă , auzi-mă Mihai ! În primăvara asta îmi e atît de frig Şi-atîta îmi doresc cu mine să mai stai !

septembrie

Liniștea adâncă iar suspină după un salut de dimineață și sub bolta cerului senină multe suflete se-ntorc la viață. Numai tu te-ai dus spre întuneric sau spre o lumină neștiută iar la poarta lumii eu aștept himeric să te-ntorci la viața asta slută. Nu e zi în care să nu fii pas la pas în gândurile mele iar durerea traiului ce-l știi se răsfrange-amarnic printre ele. Nu mai sunt femeia visătoare și nici una slobodă din fire, s-a dus anotimpul pentru care mai cântam romanțe de iubire. Voi venii și eu în pag de iarnă când afară ninge ca-n povești, și în drum din ceruri o să cearnă o lumină blândă spre casa unde ești.

vine iar toamna

Vine iar toamna Vine iar toamna , ma amagesc ca mi-e bine Cu bratul plin de prune,de struguri si de mere, Din suflet stropi de ploaie se-ndreapta catre tine, Ti-aprind o lumanare cum datina o cere. Nu stiu cum e acolo !unde ,candva, si eu voi merge ca tine, ca toti ce nu mai sunt Dar lacrima de azi as vrea cand ti-e greu Sa-ti stearga amarul cules pe pamant. Un clopot suna in pragul serii, Mi-aduce aminte de ultimul tau drum, Durerea m-apasa din ziua plecarii, In visul de azi- noapte voiam sa te sun. Mi-e greu sa las in urma un sac de amintiri Ce le-am cules cu tine in cativa ani , oricum Mi-e greu ca sa traiesc din palide sclipiri Ce viata mi le-asterne in drumul meu de-acum.