Ninge pe-un peron de gara
A venit un tren aseară
Şi cu el tu ai plecat,
Azi revin a cata oară ?
Pe-un peron pustiu de gară
Unde ieri te-am aşteptat.
Ninge ca-n poveşti afară,
Ninge ca în prima zi,
Şi mă-ntreb a câta oară
Voi mai aştepta prin gară
Poate, poate-o să revi.
Ninge-n sufletul pustiu
Şi pe salba mea de gânduri,
Unde mă opresc nu ştiu !
Fulg de nea aş vrea să fiu
Şi să şterg aceste rânduri.
De-aş putea s-aduc un ger
Aş preface-n sloi de ghetă
Tot ce mai gândesc şi sper
Lumea cu al ei mister
Şi tot răul dintr-o viaţă.
Aş planta flori in gradină
Cu miros de impacare,
Ţi-aş aduce-n dar lumină
Să vezi ca n-am nici o vină
In iubirea ce nu moare.
Voi pleca !aşa-i mai bine,
N-o să mai aştept in gară !
Ce s-aştept eu de la tine ?
Când cu primul tren ce vine
Pleci cum ai plecat aseară.
Eu nu aştept
Eu nu aştept pe nimeni să mai vină,
La uşa mea am pus zăvor,
Aprind o lumânare-n prag de cină
Când plouă-n ochii mei de dor.
Tu eşti icoana tinereţii mele
Pe care am purtato sub veşmânt,
Liniştea ninsorilor din stele
Şi cântecul pe care il ascult.
Eu nu aştept pe nimeni ca să-mi spună
Mi-e dor de tine ! te aştept să vii !
Dar mai visez la nopţi târzii cu lună
Când sufletul pereche-l voi găsi.
Nu ai venit !câti ani oare vor trece?
S-or scutura şi pomii mei de floare,
Te voi zări prin ceaţa vremii rece
Când voi privi la ultima ninsoare .
Degeaba mă mai rog la Dumnezeu
Sa te indrepte spre poteca mea,
In viaţa asta tu şi eu
Sântem străini si vom ramane aşa.
Pe acelaş drum
Ţi-am furat câteva clipe
şi le-am făcut nemuritoare,
Azi plouă intre noi .
Între cer si pamant
s-a aşternut pustiul
şi cât de mult mă doare
tacerea.
Aştept să-mi spui
măcar un cuvant.
Te văd in picăturile de ploaie,
in fugii de nea.
Te aud in orice melodie,
intr-o adiere de vânt,
în paşii trecătorilor .
Am visat ce nu trebuia,
un drum pe care privesc
şi nu mai sunt.
Ninge cu dor
si vise spulberate
de-un ceas nenorocit.
Impodobesc un brad
cu picături cristaline.
Ingenunchez si mă rog
dacă am gresit!
Dar nimeni nu m-aude !
poate aşa-i mai bine
sa nu mă ierte nimeni
pentru ce mi-am dorit.
Oare a fost prea mult ?
mai am puţin
şi nu am şters cu sărutări
doi ochi ce mă privesc
cu drag .
Pe acelaş drum
din nou revin
cu-n licăr de speranţă
ma rog sa te găsesc.
