un suflet nins
picaturi de suflet adunate-n cuvinte si culori
Sunday, May 28, 2017
Viaţă
De vei pleca din mine definitiv ,discret,
Să nu-mi calci în picioare şi ultimul cuvânt,
Mă-mbăt din cioburi vechi, tulburător, încet,
Şi numele ţi-l strig prin nori purtaţi de vânt.
Mi-ai zdrenţuit destinul şi am trăit cerşind
Un dram de fericire în fiecare zi ,
Şi am primit durerea ce mi-ai trimis sperând
Că intr-o zi , târziu , o să mai pot zâmbi.
Mi-au înverzit în suflet acuma la răscruce
Al toamnelor otave sub brumă vestejite ,
Şi-aleargă cai-n spume pe câmpuri părăsite
Dar se opresc acolo , la criptă , lângă cruce.
Deatâtea ori m-am prins de tine să nu pleci
Şi astăzi iar te rog ! rămâi ! mai am un vis!
Apoi voi presăra cărarea înspre veci
Cu darul spre uitare aşa cum este scris.
Monday, January 09, 2017
pe o margine de timp
au inflorit bujorii
vine iar toamna
voi veni si eu
se lasa bruma
asteptare
te-am asteptat
mama nu ne mai astepti
ninge iar
Saturday, October 24, 2015
Au înflorit bujorii
Au înflorit bujorii şi luna mai se duce,
Se leagănă frunzişul în adieri de vînt,
În sufletul meu ninge, adorm intr-o răscruce
Să te visez măcar că eşti iar pe pămînt .
Eu te aştept cu pîine în zori şi-n pragul serii
Şi- atîtea am să-ţi spun de vei veni-napoi,
Deschide doamne poarta spre lumea învierii
Cei dragi să se întoarcă odată printre noi.
Au înflorit bujorii şi numele ţi-l strig
Prin orice colţ de casă , auzi-mă Mihai !
În primăvara asta îmi e atît de frig
Şi-atîta îmi doresc cu mine să mai stai !
Saturday, September 12, 2015
septembrie
Liniștea adâncă iar suspină
după un salut de dimineață
și sub bolta cerului senină
multe suflete se-ntorc la viață.
Numai tu te-ai dus spre întuneric
sau spre o lumină neștiută
iar la poarta lumii eu aștept himeric
să te-ntorci la viața asta slută.
Nu e zi în care să nu fii
pas la pas în gândurile mele
iar durerea traiului ce-l știi
se răsfrange-amarnic printre ele.
Nu mai sunt femeia visătoare
și nici una slobodă din fire,
s-a dus anotimpul pentru care
mai cântam romanțe de iubire.
Voi venii și eu în pag de iarnă
când afară ninge ca-n povești,
și în drum din ceruri o să cearnă
o lumină blândă spre casa unde ești.
vine iar toamna
Vine iar toamna
Vine iar toamna , ma amagesc ca mi-e bine
Cu bratul plin de prune,de struguri si de mere,
Din suflet stropi de ploaie se-ndreapta catre tine,
Ti-aprind o lumanare cum datina o cere.
Nu stiu cum e acolo !unde ,candva, si eu
voi merge ca tine, ca toti ce nu mai sunt
Dar lacrima de azi as vrea cand ti-e greu
Sa-ti stearga amarul cules pe pamant.
Un clopot suna in pragul serii,
Mi-aduce aminte de ultimul tau drum,
Durerea m-apasa din ziua plecarii,
In visul de azi- noapte voiam sa te sun.
Mi-e greu sa las in urma un sac de amintiri
Ce le-am cules cu tine in cativa ani , oricum
Mi-e greu ca sa traiesc din palide sclipiri
Ce viata mi le-asterne in drumul meu de-acum.
Sunday, December 28, 2014
Tuesday, February 05, 2013
frumusetea singuratatii
Frumusetea singuratatii
Multa lume vede singuratatea ca pe ceva daunator , o stare de care trebuie sa scapi cu orice pret .Mare greseala ! Omul singur este o fiinta intreaga , libera , incarcata cu toate frumusetile pe care natura i le-a daruit. Analizati-va cu atentie si o sa vedeti ca in voi sau in jurul vostru nu este nici un gol . E numai pace si binecuvantare.Te poti ruga, poti plange , poti crea valori pe care numai aceasta singuratate ti le contureaza in minte fara ca cineva , din preajma,sa ti le stearga cu voie sau fara de voie.Nu va fie teama de singuratate ! Cautati-va o preocupare. Fiecare om se naste cu un talent , trebuie doar sa-l descoperim.De la 25 de ani pana la 57 am trait singura . Am crescut un copil , mi-am facut o casa si mi-am ajutat parintii spre sfarsitul vietii lor . In toti acesti ani mi-am dorit sa nu mai fiu singura .N-am stiut ce pret are singuratatea . De doi ani incerc sa ma obisnuiesc cu viata in doi . A disparut linistea , acea stare de bine si libertate . A DISPARUT BINECUVANTAREA . Tot ce fac sunt franturi din sufletul meu eliberate cu greutate pentru ca in jurul meu e un zid pe care nu-l pot distruge si care-mi acopera seninul zorilor si frumusetea amurgului .Din perioada singuratatii mele vor ramane in urma multe frumuseti ce vor incanta ochii celor care vor avea ocazia sa le admire.
Multa lume vede singuratatea ca pe ceva daunator , o stare de care trebuie sa scapi cu orice pret .Mare greseala ! Omul singur este o fiinta intreaga , libera , incarcata cu toate frumusetile pe care natura i le-a daruit. Analizati-va cu atentie si o sa vedeti ca in voi sau in jurul vostru nu este nici un gol . E numai pace si binecuvantare.Te poti ruga, poti plange , poti crea valori pe care numai aceasta singuratate ti le contureaza in minte fara ca cineva , din preajma,sa ti le stearga cu voie sau fara de voie.Nu va fie teama de singuratate ! Cautati-va o preocupare. Fiecare om se naste cu un talent , trebuie doar sa-l descoperim.De la 25 de ani pana la 57 am trait singura . Am crescut un copil , mi-am facut o casa si mi-am ajutat parintii spre sfarsitul vietii lor . In toti acesti ani mi-am dorit sa nu mai fiu singura .N-am stiut ce pret are singuratatea . De doi ani incerc sa ma obisnuiesc cu viata in doi . A disparut linistea , acea stare de bine si libertate . A DISPARUT BINECUVANTAREA . Tot ce fac sunt franturi din sufletul meu eliberate cu greutate pentru ca in jurul meu e un zid pe care nu-l pot distruge si care-mi acopera seninul zorilor si frumusetea amurgului .Din perioada singuratatii mele vor ramane in urma multe frumuseti ce vor incanta ochii celor care vor avea ocazia sa le admire.
Sunday, January 16, 2011
scrisoare catre fiul meu
Scrisoare către fiul meu
De n-am ştiut să-ţi dau lumina unui soare
Să te-ncălzesc de mic , sa cresti doar in iubire,
De vină-i tinereţea şi vremea ce nu are
Prea multe să-ţi ofere doar cioburi de sclipire.
Azi plâng pe amintirea acelor triste zile,
Mă rog să-ţi fie bine ,să uiţi că ţi-a fost greu,
Că n-am putut mai mult ca să-ţi ofer copile,
De tu mă vei ierta ! mă iartă Dumnezeu .
Mi-e greu să şterg din suflet greşelile trecute,
Mi-e greu ca să trăiesc cu amintirea lor
Dar vreau să-mi amintesc în zilele cernite
De zâmbetul primit de la al meu fecior.
Tu eşti lumina unde privesc când mi-e greu,
Eşti toată frumuseţea ce s-a născut cândva
Din doi copii prea tineri eu si cu tatăl tău,
Mă iartă tu copile !de-aici să pot pleca.
De n-am ştiut să-ţi dau lumina unui soare
Să te-ncălzesc de mic , sa cresti doar in iubire,
De vină-i tinereţea şi vremea ce nu are
Prea multe să-ţi ofere doar cioburi de sclipire.
Azi plâng pe amintirea acelor triste zile,
Mă rog să-ţi fie bine ,să uiţi că ţi-a fost greu,
Că n-am putut mai mult ca să-ţi ofer copile,
De tu mă vei ierta ! mă iartă Dumnezeu .
Mi-e greu să şterg din suflet greşelile trecute,
Mi-e greu ca să trăiesc cu amintirea lor
Dar vreau să-mi amintesc în zilele cernite
De zâmbetul primit de la al meu fecior.
Tu eşti lumina unde privesc când mi-e greu,
Eşti toată frumuseţea ce s-a născut cândva
Din doi copii prea tineri eu si cu tatăl tău,
Mă iartă tu copile !de-aici să pot pleca.
Subscribe to:
Posts (Atom)