S-au aprins in lanuri macii, Arde colbul pe cărare, Umbră nu mai fac copacii, Seaca apa din izvoare. Dorm si păsarile-n crânguri Le-a pierit la toate cântul , Se usucă boaba-n ruguri , Doamne nu usca pământul ! După câţiva ani privesc La un sat uitat de lume Aici incă mai trăiesc Cei care mi-au dat un nume. Sunt bătrâni şi-npovăraţi, Cu privirea rugătoare, Mai am încă şase fraţi Le e dor de fiecare ! Au întinerit deodată Când mă văd în uşă iară , Din privirea lor curată Ploua bucuria rară .
astăzi sa iubesc,
si greu am inţeles.
Acum ratacesc,
pe unde ? nici nu stiu,
îti caut chipul
la fiecare pas,
îmi sterg amarul
atunci când viu
şi privesc aici
un strop ce-a mai rămas
într-un pustiu imens.
Dorinţă
Să mă dezleg de visul meu,
Să te închid în amintiri,
Daca-mi eşti drag ? o ştiu doar eu!
Oare sânt legi pentru iubiri ?
Dezleg şi dorul ce-nforeşte
Cu fiecare zi din calendar,
Şi să rămâi o piatră rece
Sau adierea vântului hoinar.
Să pot să trec pe lângă tine
Chiar virtual fără să plâng,
Şi să-mi înec dorinţa-n mine
Iar sufletul să nu-l mai frâng.
Altar
Te-am decupat dintr-o poveste,
Cu crinii albi te-am decorat
Şi am crezut că tot mai este
Ceva, ceva de adăugat .
Şintr-un altar te-am prefăcut
La care-ngenunchez mereu
Şi nu e zi să fi trecut
Fără sa-l rog pe Dumnezeu
Să mă ajute să clădesc
Un zid înalt în jurul tău
Stihiile care lovesc
Să nu pătrundă , numai eu
S-aprind făclia veşniciei
Unei iubiri ca din poveşti
Unde şi steaua căsniciei
E scrisa-n legile cereşti .
Şi dacă voi fi vinovată
Pentru un vers care l-am scris
Poate aşa sunt blestemată
Şi sufletul tău este NINS.
Ninge pe-un peron de gara
A venit un tren aseară
Şi cu el tu ai plecat,
Azi revin a cata oară ?
Pe-un peron pustiu de gară
Unde ieri te-am aşteptat.
Ninge ca-n poveşti afară,
Ninge ca în prima zi,
Şi mă-ntreb a câta oară
Voi mai aştepta prin gară
Poate, poate-o să revi.
Ninge-n sufletul pustiu
Şi pe salba mea de gânduri,
Unde mă opresc nu ştiu !
Fulg de nea aş vrea să fiu
Şi să şterg aceste rânduri.
De-aş putea s-aduc un ger
Aş preface-n sloi de ghetă
Tot ce mai gândesc şi sper
Lumea cu al ei mister
Şi tot răul dintr-o viaţă.
Aş planta flori in gradină
Cu miros de impacare,
Ţi-aş aduce-n dar lumină
Să vezi ca n-am nici o vină
In iubirea ce nu moare.
Voi pleca !aşa-i mai bine,
N-o să mai aştept in gară !
Ce s-aştept eu de la tine ?
Când cu primul tren ce vine
Pleci cum ai plecat aseară.
Eu nu aştept
Eu nu aştept pe nimeni să mai vină,
La uşa mea am pus zăvor,
Aprind o lumânare-n prag de cină
Când plouă-n ochii mei de dor.
Tu eşti icoana tinereţii mele
Pe care am purtato sub veşmânt,
Liniştea ninsorilor din stele
Şi cântecul pe care il ascult.
Eu nu aştept pe nimeni ca să-mi spună
Mi-e dor de tine ! te aştept să vii !
Dar mai visez la nopţi târzii cu lună
Când sufletul pereche-l voi găsi.
Nu ai venit !câti ani oare vor trece?
S-or scutura şi pomii mei de floare,
Te voi zări prin ceaţa vremii rece
Când voi privi la ultima ninsoare .
Degeaba mă mai rog la Dumnezeu
Sa te indrepte spre poteca mea,
In viaţa asta tu şi eu
Sântem străini si vom ramane aşa.
Pe acelaş drum
Ţi-am furat câteva clipe
şi le-am făcut nemuritoare,
Azi plouă intre noi .
Între cer si pamant
s-a aşternut pustiul
şi cât de mult mă doare
tacerea.
Aştept să-mispui
măcar un cuvant.
Te văd in picăturile de ploaie,
in fugii de nea.
Te aud in orice melodie,
intr-o adiere de vânt,
în paşii trecătorilor .
Am visat ce nu trebuia,
un drum pe care privesc
şinu mai sunt.
Ninge cu dor
si vise spulberate
de-un ceas nenorocit.
Impodobesc un brad
cu picături cristaline.
Ingenunchez si mă rog
dacă am gresit!
Dar nimeni nu m-aude !
poate aşa-i mai bine
sa nu mă ierte nimeni
pentru ce mi-am dorit.
Oare a fost prea mult ?
mai am puţin
şi nu am şters cu sărutări
doi ochi ce mă privesc
cu drag .
Pe acelaş drum
din nou revin
cu-n licăr de speranţă
ma rogsa te găsesc.
La început de an
Pe cărarea asta mă întorc din nou,
Poate niciodată n-am să te-ntâlnesc
Dar speranţa vagă şi un vechi ecou
Îmi dau azi puterea ca sa-ţi mai vorbesc.
In zadar privesc in depărtarea gri,
Tu nu mai apari acum când te chem,
Pe cărarea veche te aştept să vii ,
Vei fi bucurie sau vei fi blestem .
Mă doare tăcerea şi mâna-ntinsă-n van,
Cuvintele ucise pe-un petec de hârtie,
Te ning cu fulgi de dor la inceput de an
Şi număr mătănii in noaptea târzie.
Fără aripi eu nu mai pot zbura,
Mi-e sete şi caut izvorul in tine,
Pe-un peron de gară iar voi aştepta
În iarna geroasă un tren ce nu mai vine.
