Te-am așteptat să urci prin seva mea din ramuri
Ce leagănă prin vreme atâția ani pierduți
Și am sperat la zile când ploaia bate-n geamuri
Că o să-mi suni la poartă și nu o să mă uiți.
Și am sperat la vorbe să țes cu ele viața
Și pânza ce-o așternem sub noi ca să dormim,
Că voi planta speranțe când vine dimineața
Și vom gusta din pomul pe care îl râvnim.
Și am umblat năucă pe drumuri după urme
Lăsate-n praful vremii de-un mare visător,
De-un suflet hăituit ce răul vrea să-l curme
Și-n care înflorește coroana de actor.
No comments:
Post a Comment