Cel mai frumos dar pe care dumnezeu mi l-a datRAZVAN
La serbarea de ADIO GRADINITA din11 IUNIE 2008
Motto
Au trecut primăveri rând pe rând
Scuturând şi parfum şi splendoare,
S-au uscat multe crengi legănând
Un destin care astăzi ma doare.
Scuturând şi parfum şi splendoare,
S-au uscat multe crengi legănând
Un destin care astăzi ma doare.
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare - Langston Hughes
asteptare
Asteapta-ma straine mai devreme
Pe acelas drum unde ne-am cunoscut,
O sa-ti aduc un brat de crizanteme
Ca sa-l presari pe unde am trecut.
S-acoperi o speranta cat o catedrala,
Sa-npodobesti un mugur de iubire
Pe care timpul le-a ucis cu fala
Lasand in urma doar o amintire.
Prin ramuri desfrunzite vantul geme,
Tu nu mai vi si sufletul ma doare,
Mai stramg la piept un brat de crizanteme,
S-a stins pe cer o stea
Caut ceva să semene cu tine
La care să privesc cu drag,
Şi printre flori diamantine
Se pierde astăzi un moşneag.
Demult ,prin ceţuri şi ninsori
Te regăseam o adiere
Ce mă-mbata de multe ori
Şi-mi alina orice durere.
Acum te caut disperat
Prin hăuri şi prin stele,
Îmi ispăşesc al meu păcat
Rugându-mă la ele.
Pe vremea aceea doar visam,
Nici nu-mi trecea prin gând
Că astăzi la icoana ta
Mă voi ruga plângând.
Că voi privi in gol cândva
Spre noul crai ceresc
Şi voi cerşi pe undeva
Un loc sa te găsesc.
Privesc mereu nedumerit
Prin miile de stele,
Poate cumva ai revenit
O clipă printre ele.
Trist , în romanţe te-mpletesc
Durerea să-mi alin,
Încerc acum să mai găsesc
Un colţ de cer senin.
Şi fredonând târziu în noapte
Balada stelei ce s-a stins,
De ce-ai plecat aşa departe?
De ce destinul ne-a învins?
s-a stins pe cer o stea
din miile de aştrii
era atunci lumina mea
un chip cu ochi albaştri.
c
Amurg
Cât parfum se pierde-n noapte !
Câte doruri rătăcesc !
Câte lacrimi ! câte şoapte !
În zadar se risipesc.
Schimbă-ne doamne destinul
Celor singuri,celor mulţi,
Şterge-ne din soartă chinul
Şi vino să ne asculţi.
În amurg clopotul sună
Sub un cer cândva senin,
Neputinţele s-adună,
Amintirile revin.
Le trăim cât în cădere
Stelele mai luminează,
Şi sperăm o re-nviere
Într-o viaţă ce urmează.
MAMA
Mai vino mamă iar la noi
Doar tu ai timp de fiecare,
Nu ai necazuri ? nici nevoi ?
Dar cat de mult te doare ?
Ai impărţit in şapte tot
Si sufletul tău mare,
Şi copii azi nu pot
Să-ţi scrie o scrisoare.
Câteva randuri mult ar fi ?
Şi tare vor mai vrea
Să-ţi scrie mamă intr-o zi
Dar nu vor mai putea.
Când peste sufletul tău nins
Un dor de noi se cerne
Te uiţi pe geam ,te-apuci de plâns
Şi te trezeşti devreme.
Cu ochi-n lacrimi pregăteşti
Cadouri rând pe rând,
Către haltă te grăbeşti
Şi vi la noi zâmbind.
Lumina de pe chipul tau
Pe toţi ne incălzeşte
Când ne-ai vazut mamă din nou
Şi noaptea străluceşte.
Amintire
Mai tii minte ? ascultam
Greerii cantand in flori
Mii de ziduri ridicam
Maine iar le daramam
Si visam deatatea ori.
Atunci am zidit o casa
Din nuiele si pamant
Ai plecat si nu-ti mai pasa
Nici de mine nici de casa
Nici de-al nostru legamant.
Iara lumea cu povesti
Am uitato ,a trecut
Azi ma-ntreb pe unde esti
Ce-ai putut sa mai zidesti
Intr-o lume fara LUT?
Decembrie 1989
iarna răvăşită plânge
peste proaspete morminte,
spală străzile de sânge
nu se mai aud colinde.
liniştea vremii s-aşterne
prin ţărâna din morminte,
dar chinul uitării geme
printre noi deacu-nainte.
câte vieţi nevinovate
aşteptând ziua de mâine
au pierit cerând dreptate,
lumină,căldură,pâine.
au primit in loc de pâine
gloanţele ucigătoare
pentru ziua cea de mâine
lumânări pe trotuare.
vom putea pe lumea asta
să vă-nlocuim pe voi,
şi să curăţim pământul
de gunoaie şi călăi?
Lăsa-ţi casa şi mândria
veniţi români ca să zidiţi
o ţară unde sărăcia
doar în nisipuri o găsiţi.
Vă arde soarele pe schele
şi foamea vă găseşte goi,
nu-i apă-n lume să vă spele
durerea care sapă-n voi.
În buncăre sau în bărăci
vă odihniţi răpuşi de gânduri,
un lux mai rar printre gândaci
şi umezeala de pe ziduri.
Veniţi !pământul sfânt primeşte
să vă sfinţească şi pe voi
cu vre-o durere ce nu este
pe drumurile de la noi.
Veniţi ! că bogăţia-i sfântă
în israel la orice colţ
dar pentru noi e o osândă
o închisoare pentru toţi.
Pentru-n dolar eşti chinuit
şi umilit ca şi un sclav
iar când contractul s-a sfârşit
te-ntorci acasa trist,bolnav.
La noi privighetoarea cântă
şi iarba este pentru coasă,
nevasta a-nceput să plângă,
aşteaptă să te-ntorci acasă.
GANDURI
Cântă cocoşii în zori,
Lumina adoarme in stele,
Sclipeşte şi roua pe flori
Iar noaptea ascunde comori
Cu lacrimi în ele.
Trec anii grăbiţi spre apus,
Îmi ninge în plete acum,
Iubirile verii s-au dus
Şi moare cuvântul nespus,
În vatră e scrum.
Ce-i viaţa ? o luptă-n zadar,
Speranţe ce mor îngheţate,
Un zbucium fără hotar,
Un spirit ce umblă hoinar
Plin de păcate.
Minciuni şi culori ce pălesc
Aduni pe pământ cât trăieşti,
Oamenii spun că iubesc,
În stele şi zodii citesc
Şi cred în poveşti.
Despărţire
Au inflorit cireşii ,e primăveră tată!
Te-ai dus să dormi de veci sub lespedea de piatră,
Şi atâta ţi-ai dorit s-ajungi să-i vezi in floare
Şi prin grădina mea sa-ţi faci din nou cărare.
Dar dumnezeu n-a vrut, ţi-a dat in schimbul lor
Durerile cumplite a vieţilor ce mor,
Şi te-a luat la el intr-o zi insorită
Lasând in urma ta o viaţă chinuită,
Pe mama care plânge tăcută-ntr-o răscruce
Chemându-te amarnic nu ştie un’ se duce.
Azi cu durere-n suflet in urma ta mă-nchin,
Şi iartă-mă de vrei cu toţii noi greşim.
La orice pas te-aud cum mă chemai să vin,
Să te intorc in pat durerea să-ţi alin.
Te văd cum ne priveai cerşind la fiecare
Un dram de mângâiere , la ceruri indurare.
Cumplită-i despărţirea şi atâta mi-aş dori
Măcar o clipă tată să te mai pot privi
Să te aud rostind măcar un cuvant
Apoi s-adorm şi eu langă al tau mormânt.
ELENA HABASESCU –aprilie 2008
