Frumusetea singuratatii
Multa lume vede singuratatea ca pe ceva daunator , o stare de care trebuie sa scapi cu orice pret .Mare greseala ! Omul singur este o fiinta intreaga , libera , incarcata cu toate frumusetile pe care natura i le-a daruit. Analizati-va cu atentie si o sa vedeti ca in voi sau in jurul vostru nu este nici un gol . E numai pace si binecuvantare.Te poti ruga, poti plange , poti crea valori pe care numai aceasta singuratate ti le contureaza in minte fara ca cineva , din preajma,sa ti le stearga cu voie sau fara de voie.Nu va fie teama de singuratate ! Cautati-va o preocupare. Fiecare om se naste cu un talent , trebuie doar sa-l descoperim.De la 25 de ani pana la 57 am trait singura . Am crescut un copil , mi-am facut o casa si mi-am ajutat parintii spre sfarsitul vietii lor . In toti acesti ani mi-am dorit sa nu mai fiu singura .N-am stiut ce pret are singuratatea . De doi ani incerc sa ma obisnuiesc cu viata in doi . A disparut linistea , acea stare de bine si libertate . A DISPARUT BINECUVANTAREA . Tot ce fac sunt franturi din sufletul meu eliberate cu greutate pentru ca in jurul meu e un zid pe care nu-l pot distruge si care-mi acopera seninul zorilor si frumusetea amurgului .Din perioada singuratatii mele vor ramane in urma multe frumuseti ce vor incanta ochii celor care vor avea ocazia sa le admire.
Multa lume vede singuratatea ca pe ceva daunator , o stare de care trebuie sa scapi cu orice pret .Mare greseala ! Omul singur este o fiinta intreaga , libera , incarcata cu toate frumusetile pe care natura i le-a daruit. Analizati-va cu atentie si o sa vedeti ca in voi sau in jurul vostru nu este nici un gol . E numai pace si binecuvantare.Te poti ruga, poti plange , poti crea valori pe care numai aceasta singuratate ti le contureaza in minte fara ca cineva , din preajma,sa ti le stearga cu voie sau fara de voie.Nu va fie teama de singuratate ! Cautati-va o preocupare. Fiecare om se naste cu un talent , trebuie doar sa-l descoperim.De la 25 de ani pana la 57 am trait singura . Am crescut un copil , mi-am facut o casa si mi-am ajutat parintii spre sfarsitul vietii lor . In toti acesti ani mi-am dorit sa nu mai fiu singura .N-am stiut ce pret are singuratatea . De doi ani incerc sa ma obisnuiesc cu viata in doi . A disparut linistea , acea stare de bine si libertate . A DISPARUT BINECUVANTAREA . Tot ce fac sunt franturi din sufletul meu eliberate cu greutate pentru ca in jurul meu e un zid pe care nu-l pot distruge si care-mi acopera seninul zorilor si frumusetea amurgului .Din perioada singuratatii mele vor ramane in urma multe frumuseti ce vor incanta ochii celor care vor avea ocazia sa le admire.